Compoziția structurală a peretelui celular de drojdie

Peretele celular de drojdie reprezintă aproximativ 20% până la 30% din greutatea totală a celulelor uscate și joacă un rol important în menținerea morfologiei celulare și recunoașterea intercelulară. Conform diviziunii structurale, pereții celulelor de drojdie pot fi împărțiți în trei straturi: stratul interior este un strat de glucan, stratul mijlociu este compus în principal din proteine, iar stratul exterior este un strat de manan, care poate fi parțial încorporat între straturi; Conform compoziției chimice, mananul reprezintă aproximativ 30% din greutatea uscată a pereților celulelor drojdiei, - glucanul reprezintă aproximativ 30%, glicoproteinele și chitina reprezintă aproximativ 20% și alte componente, cum ar fi proteinele, lipidele și sărurile anorganice. pentru aproximativ 20%. Cel mai interior - glucanul este o polizaharidă structurală care este conectată la membrana protoplastică și formează componenta principală a peretelui celular de drojdie. Funcția sa este de a susține mananul extern. - glucanul este compus din -1,3-glucan și -1,6-glucan, cu un raport de 85:15. - glucanul este compus din -1,3-glucan ca coloană vertebrală și -1,6-glucan ca lanț ramificat. Capătul reducător al -1,6-glucanului este conectat la capătul nereducător al -1,3-glucanului, care formează o structură de rețea tridimensională prin legături de hidrogen. Structura sa de plasă are o elasticitate puternică și se poate extinde semnificativ sub presiune osmotică normală. Când celulele sunt sub presiune osmotică ridicată, structura rețelei tridimensionale se poate contracta rapid, reprezentând doar aproximativ 40% din volumul său original. Când presiunea osmotică revine la normal, structura rețelei tridimensionale poate reveni la starea inițială.
Mannan are diverse funcții fiziologice, cum ar fi recunoașterea celulelor și controlul mărimii porilor peretelui celular. Mananul este legat covalent de proteine, cu un lanț principal cu un singur lanț care formează legături multiple - manoză prin legături -1,{6-glicozidice. Lanțurile laterale de manoză sunt conectate la lanțul principal prin legături -1,2- și -1,3, în timp ce unele lanțuri laterale leagă grupuri funcționale care determină proprietățile legate de antigenul celulei de drojdie. Legătura dintre -1,{6-glucan și manan joacă un rol important în sinteza pereților celulari de drojdie.